afacerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affairisme)

1. practică constând în realizarea de profituri personale.

concurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concurrence)

1. rivalitate între industriași sau comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relație interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleași resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecție a dreptelor concurente.

export

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Export)

1. trimitere de mărfuri în străinătate în scop de vânzare sau de schimb comercial; mărfurile exportate.
2. ~ invizibil = vindere de servicii altor țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.); ~ de capital = investiție de capital făcută de către monopoluri în alte țări, pentru a obține cu mai multă ușurință profituri maxime.

societate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. société, lat. societas)

1. ansamblu unitar, sistem organic închegat de relații între oameni, istoricește determinate, al căror fundament îl constituie relațiile de producție.
2. formațiune social-economică.
3. grup (organizat) în care trăiesc unele ființe.
4. asociație de persoane organizată potrivit unui anumit scop.
5. categorie socială; cerc limitat de oameni.
6. anturaj; companie.
7. asociație între oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital social și în vederea unor profituri comune.
8. organizație cu caracter (inter)național, obștesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau acțiuni de interes general.