imprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imprimer, lat. imprimere)

1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări.
2. a tipări.
3. a întipări desene pe o pânză.
4. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon.
5. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica.

imprimant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. imprimante)

1. I. care imprimă, servește la imprimat.
2. II. element al unui ordinator sau calculator care permite ieșirea rezultatelor imprimate.
3. hârtie continuă introdusă în imprimanta calculatorului pentru scrierea rezultatelor și mesajelor sistemului de calcul.

imprimantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. imprimante)

1. (informatică) dispozitiv periferic pentru tipărirea unui document pe hârtie dintr-un model computerizat al acestuia.

imprimat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imprimé)

1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale.
2. (pl.) tipărituri.

imprimatur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. imprimatur)

1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți.
2. autorizație indicând „bunul de tipar” pe o corectură.

împrimăvărare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (împrimăvăra)

1. venire a primăverii; trecere de la iarnă la primăvară; desprimăvărare.

preimprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. preimprimer)

1. a imprima în prealabil ilustrațiile în culori pentru un ziar.

accelera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accélérer, lat. accelerare)

1. tr. a imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult.
2. refl. a deveni mai rapid.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

aerogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogramme)

1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși.
2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.

aldin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. aldino)

1. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras.
2. s. n. text imprimat cu asemenea caractere.

ampex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ampex)

1. procedeu de reluare rapidă în cadrul transmisiilor directe a imaginilor de televiziune prin intermediul unei imprimări magnetice.

amprenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. empreindre)

1. tr. a lua amprentele cuiva.
2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare.
3. intr. a marca profund.