OK
X
cadraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cadrage)
1.
delimitare
a
spațiului
util
cuprins
de
un
obiectiv
fotografic
sau
cinematografic.
2.
operație
de
așezare
a
culorilor
imprimate
pe
o
țesătură.
fasciculă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fascicule)
1.
ansamblu
format
din
mai
multe
foi
imprimate;
parte
a
unei
lucrări
publicate
în
fragmente
succesive.
figură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. figure, lat. figura)
1.
chip,
față,
obraz.
2.
(fam.)
a-i
face
ă
(cuiva)
=
a
păcăli,
a
face
cuiva
o
farsă.
3.
formă
exterioară
a
unui
corp,
a
unei
ființe;
imagine
plastică
a
unui
corp.
4.
(mat.)
~
geometrică
=
ansamblu
de
puncte,
linii
și
suprafețe.
5.
carte
de
joc
pe
care
sunt
imprimate
diferite
semne
și
personaje.
6.
(șah)
fiecare
dintre
piesele
de
joc.
7.
persoană;
personalitate.
8.
personaj
reprezentativ,
tipic
al
unei
opere
literare.
9.
reprezentare,
imagine
simbolică
sau
alegorică
a
unei
persoane,
a
unui
animal
sau
obiect.
10.
~
de
stil
=
procedeu
stilistic
prin
care
se
schimbă
sensul
propriu
al
unui
cuvânt,
îmbogățindu-i-se
semnificația.
11.
~i
silogistice
=
cele
patru
forme
pe
care
le
poate
lua
silogismul
în
funcție
de
poziția
termenilor
în
premise.
12.
poziție,
mișcare
(la
dans,
la
scrimă,
patinaj
etc.).
gofraj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. gaufrage)
1.
acțiunea
de
a
gofra;
ornamentul
gofrat.
2.
serie
de
cute
paralele
(și
ondulate)
aplicate
pe
o
țesătură,
pe
o
tablă,
pe
o
hârtie
etc.
3.
efect
de
finisare
a
unor
țesături,
constând
în
aplicarea
de
desene
imprimate
în
relief.
grafic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)
1.
adj.
referitor
la
metoda,
la
felul
de
a
reprezenta
prin
linii
sau
figuri.
2.
referitor
la
modul
cum
se
realizează
tipografic
o
publicație.
3.
arte
~e
=
tehnica
reproducerii
și
a
multiplicării
sub
formă
de
imprimate
sau
de
cărți
a
originalelor
scrise
sau
desenate.
4.
s.
n.
reprezentare
schematică
a
raportului
dintre
mărimi
variabile;
diagramă.
5.
s.
f.
arta
scrisului,
a
desenului
fără
culori
și
a
celui
tehnic.
imprimant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.f.
Etimologie: (fr. imprimante)
1.
I.
care
imprimă,
servește
la
imprimat.
2.
II.
element
al
unui
ordinator
sau
calculator
care
permite
ieșirea
rezultatelor
imprimate.
3.
hârtie
continuă
introdusă
în
imprimanta
calculatorului
pentru
scrierea
rezultatelor
și
mesajelor
sistemului
de
calcul.