deducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déduction, lat. deductio)

1. formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise.

entimemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enthymème, gr. enthymema)

1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit.
2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii.

epicheremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épichérème, lat. epicherema)

1. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă.

figură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. figure, lat. figura)

1. chip, față, obraz.
2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.
3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.
4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.
5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.
6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.
7. persoană; personalitate.
8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.
9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.
10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.
11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.
12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).

polisilogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polysyllogisme)

1. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism).

posibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. possibilité, lat. possibillitas)

1. faptul de a fi posibil.
2. premisele obiective ale unei realități viitoare.
3. modalitate de realizare a ceva.
4. în măsura (sau în limita) ~tăților = atât cât este posibil.
5. (pl.) calități de care dispune cineva.