Dictionar

deducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déduction, lat. deductio)

1. formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise.
 

entimemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enthymème, gr. enthymema)

1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit.
2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii.
 

epilogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épilogisme, gr. epilogismos)

1. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen.
 

episilogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisyllogisme)

1. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism).
 

polisilogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polysyllogisme)

1. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism).
 

premisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prémisse, lat. praemissa)

1. punct de plecare al unei acțiuni, argumentații etc.
2. idee de bază.
3. fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia.