Dictionar

patinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. patinage)

1. faptul de a patina; patinare; sportul cu patinele.
2. patinoar.
 
 

axel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axel)

1. figură de patinaj artistic care comportă o săritură de răsucire a corpului patinatorului în jurul lui însuși.
 
 

patinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (patina1 + tor)

1. sportiv care practică patinajul.
 

patinoar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. patinoire)

1. teren acoperit cu gheață pe care se patinează; patinaj.
2. (prin anal.) suprafață foarte alunecoasă.
 

scheting

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. skating)

1. patinaj cu ajutorul unor patine pe rotile; patina însăși.