Dictionar

bob 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bob/sleigh/)

1. sanie de metal foarte joasă și îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în față cu două patine mobile, condusă cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate.
2. sport practicat cu această sanie; bobslei.
 

hidropter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pydroptère)

1. ambarcație rapidă cu motor, prevăzută sub cocă cu aripi portante (patine), care se ridică deasupra apei la o anumită viteză; vapor-zburător.
 

orbitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orbitaire)

1. care apaține orbitei ochiului.
2. indice ~ = raportul dintre diametrele maxime ale orbitei.
 

patina 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. patiner)

1. a se deplasa cu patinele.
2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc.
3. (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare.
 

patinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. patinage)

1. faptul de a patina; patinare; sportul cu patinele.
2. patinoar.
 

patinoar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. patinoire)

1. teren acoperit cu gheață pe care se patinează; patinaj.
2. (prin anal.) suprafață foarte alunecoasă.