OK
X
apofonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. apophonie)
1.
(lingvistică)
modificare
vocalică
într-o
rădăcină
sau
tulpină,
indicând
astfel
o
schimbare
de
utilizare
sau
sens;
alternanță
vocalică;
ablaut.
consol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. consol)
1.
sistem
de
navigație
radioelectrică
indicând
drumul
de
urmat
prin
semnale
audibile
emise
de
un
radiofar.
critica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. critiquer)
1.
a
dezvălui
greșelile,
lipsurile
unei
persoane,
ale
unei
opere
etc.,
arătând
cauzele
și
indicând
mijloacele
de
îndreptare.
2.
a
arăta
cu
răutate
sau
cu
exagerare
lipsurile
sau
greșelile
cuiva.
3.
(peior.)
a
vorbi
de
rău,
a
bârfi.
definiție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. définition, lat. definitio)
1.
operație
logică
prin
care
se
determină
conținutul
unei
noțiuni,
notele
ei
esențiale,
indicându-se
genul
proxim
și
diferența
specifică,
sau
se
precizează
înțelesul
unui
cuvânt
ori
simbol;
propoziție
prin
care
se
exprimă
această
determinare.
2.
formulă
care
dă
sensul
(semnificațiile)
unui
cuvânt,
al
unei
expresii
și
care
își
propune
să
fie
sinonim
cu
ceea
ce
este
definit.
3.
prin
~
=
prin
însăși
natura
lucrurilor.
4.
(telecom.)
mărime
care
caracterizează
gradul
de
finețe
al
unei
imagini
de
televiziune,
exprimată
în
număr
de
linii;
liniatură,
rezoluția
imaginii.
ecuson
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. écusson)
1.
mică
bucată
de
stofă
sau
de
mătase
cusută
pe
o
uniformă
militară
indicând
arma,
unitatea
etc.
2.
mică
piesă
de
plastic,
de
metal
sau
țesătură,
purtată
ca
legitimație
la
locul
de
muncă,
la
congrese
etc.
3.
stemă,
blazon.
4.
placă
de
metal
sau
alt
material
în
formă
de
scut,
care
poartă
anumite
însemne.
5.
loc
încadrat
de
decorații
și
ornamente
pe
care
se
sculptează
piese
heraldice
sau
inscripții.
imprimatur
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. imprimatur)
1.
formulă
prin
care
cenzura
bisericii
catolice
aproba
tipărirea
unei
cărți.
2.
autorizație
indicând
„bunul
de
tipar”
pe
o
corectură.