OK
X
apofonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. apophonie)
1.
(lingvistică)
modificare
vocalică
într-o
rădăcină
sau
tulpină,
indicând
astfel
o
schimbare
de
utilizare
sau
sens;
alternanță
vocalică;
ablaut.
ablaut
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Ablaut)
1.
(lingvistică)
modificare
vocalică
într-o
rădăcină
sau
tulpină;
alternanță
vocalică;
apofonie.
alternanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alternance)
1.
însușirea
de
a
alterna.
2.
procedeul
de
decorare
prin
utilizarea
alternativă
a
două
motive,
elemente.
3.
(lingv.)
schimbare
a
sunetelor
unui
cuvânt
sau
a
sunetelor
cuvintelor
aparținând
unei
familii.
4.
~
vocalică
=
alternanță
între
vocalele
din
tema
unui
cuvânt;
apofonie;
~
consonantică
=
alternanță
prin
consoane.