temă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. thème, lat., gr. thema, it. tema)
Etimologie: (fr. thème, lat., gr. thema, it. tema)
1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică.
2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile.
3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor.
4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt.
5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război.