OK
X
apotemă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apothème)
1.
segment
de
dreaptă
care
unește
centrul
unui
poligon
regulat
cu
mijlocul
oricăreia
dintre
laturi;
înălțime
a
feței
laterale
a
unei
piramide
regulate.
piramidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)
1.
poliedru
având
ca
bază
un
poligon
și
fețele
laterale
în
formă
de
triunghi
cu
același
vârf.
2.
monument
funerar
antic,
de
forma
unei
piramide,
din
blocuri
de
piatră,
în
care
erau
înmormântați
faraonii
Egiptului.
3.
edificiu
arhitectonic
asemănător
unui
asemenea
monument.
4.
figură
de
gimnastică
în
care
mai
mulți
sportivi
se
așază
în
rânduri
suprapuse.
5.
îngrămădire
de
materiale,
de
lucruri
etc.
în
formă
de
piramidă.
6.
formă
de
așezare
a
armelor
pe
sol,
cu
vârfurile
țevilor
sprijinite
unele
de
altele.
7.
formă
de
coroană
de
pom
cu
ax
principal.
8.
sistem
de
susținere
a
viței
de
vie
portaltoi,
dintr-un
stâlp
înalt
din
vârful
căruia
pornesc
mai
multe
sârme
legate
de
butuci.
9.
formație
anatomică
asemănătoare
unei
piramide.
10.
proeminență
osoasă
din
interiorul
cavității
timpanice.
11.
~
bulbară
=
proeminență
a
cordoanelor
anterioare
ale
măduvei
spinării,
la
nivelul
bulbului
rahihdian;
~e
Malpighi
=
formațiuni
conice
din
zona
medulară
a
parenchimului
renal,
prin
care
se
scurge
urina.
piramidologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (piramidă + -logie)
1.
studiu
științific
al
piramidelor.
2.
ansamblul
de
speculații
care
se
referă
la
piramide,
cel
mai
adesea
referitoare
la
platoul
Giza
și
Marea
Piramidă
din
Egipt,
dar
și
la
structurile
monumentale
precolumbiene
din
America
și
templele
din
Asia
de
Sud-Est.