Dictionar

absoluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absolution, lat. absolutio)

1. absolvire.
2. iertare a păcatelor (de către papă).
 
 

penitență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pénitence, lat. paenitentia, it. penitenza)

1. pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o preotul pentru ispășirea păcatelor; canon.
2. pocăință.
 

purificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. purification)

1. purificare.
2. ceremonie religioasă consacrată ispășirii păcatelor, curățirii morale.
 

remisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rémission, lat. remissio)

1. iertare.
2. (la catolici) iertare a păcatelor.
3. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitență.