Dictionar

deprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déprécier)

1. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală.
2. (fig.) a desconsidera.
3. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada.
 

depreciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépréciable)

1. care riscă să se deprecieze, să-și piardă din valoare; devalorizabil.
 

depreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépréciatif)

1. care depreciază; care arată lipsă de considerație; peiorativ.
2. (anton.) meliorativ.
 

depreciator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. dépréciateur)

1. (persoană) care depreciază, care devalorizează, care denigrează.
2. (antonim) aprobator.
 

-ARD, -Ă

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr., germ. -ard)

1. „peiorativ, depreciativ”.
 

-ASTRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. -aster)

1. „peiorativ, depreciativ”.
 

demonetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démonétiser)

1. tr. a retrage din circulație monede, mărci și efecte poștale etc.
2. a devaloriza, a deprecia.
3. refl. a se devaloriza.
4. (fig.) a se discredita, a se banaliza.
 

depreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépréciatif)

1. care depreciază; care arată lipsă de considerație; peiorativ.
2. (anton.) meliorativ.
 

depreciator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. dépréciateur)

1. (persoană) care depreciază, care devalorizează, care denigrează.
2. (antonim) aprobator.
 

devaloriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dévaloriser)

1. tr., refl. (despre bani) a(-și) reduce valoarea; a (se) deprecia.