Dictionar

peiorativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. péjoratif)

1. (despre cuvinte, expresii, afixe etc.) defavorabil; depreciativ.
 

-ARD, -Ă

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr., germ. -ard)

1. „peiorativ, depreciativ”.
 

-ASTRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (lat. -aster)

1. „peiorativ, depreciativ”.
 

depreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépréciatif)

1. care depreciază; care arată lipsă de considerație; peiorativ.
2. (anton.) meliorativ.
 

-IN, -Ă

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -in, -ine, cf. lat. -inus)

1. „diminutival și peiorativ”.
 

MEZ-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. més-)

1. „negativ, peiorativ”.
 

reinvenție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réinvention)

1. acțiunea de a reinventa și rezultatul acestei acțiuni; nouă invenție.
2. acțiunea sau procesul prin care ceva este schimbat într-o asemenea măsură încât pare cu totul nou.
3. (peiorativ) reinventare, adică depunând din nou efortul de a crea ceva care exista deja.