OK
X
dilua
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. diluer)
1.
a
reduce
concentrația
unei
soluții.
2.
(fig.)
a
micșora,
a
slăbi.
diluant, -ă
Parte de vorbire:
I. s.m., II. adj.
Etimologie: (fr. diluant)
1.
I.
substanță
care
are
proprietatea
de
a
dilua.
2.
lichid
adăugat
la
vopsea
sau
lac
pentru
a
ușura
aplicarea.
3.
II.
care
diluează.
4.
(fig.)
care
atenuează
esențialul.
diluat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dilua)
1.
adj.
(despre
soluții)
puțin
concentrat.
2.
(fig.;
despre
stil)
dezlânat,
prolix.
3.
s.
n.
soluție
căreia
i
s-a
micșorat
concentrația
prin
adăugare
de
solvent.
afresco (2)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. affresco)
1.
tehnică
de
pictură
murală
care
constă
în
întinderea
culorilor,
prealabil
măcinate
și
diluate
în
apă,
pe
un
strat
de
tencuială
proaspătă;
pictură
realizată
cu
această
tehnică;
frescă.
albuminos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. albumineux)
1.
(biol.)
care
conține
albumină,
care
are
proprietățile
albuminei.
2.
apă
albuminoasă
=
soluție
din
albuș
de
ou
diluat
în
apă,
folosită
în
special
pentru
dezotrăvire.
barbotină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barbotine)
1.
pastă
diluată
vitrifiabilă
cu
care
se
lipesc
ornamentele
și
toartele
pe
obiectele
de
ceramică.
2.
decorație
cu
o
asemenea
pastă
pe
porțelan
sau
pe
faianță.
bolus
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bolus)
1.
argilă
fină,
follosită
ca
diluant
solid.
cobbler
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. cobbler)
1.
băutură
răcoritoare
pe
bază
de
vin
și
alte
băuturi
alcoolice
diluate,
cu
gheață
și
ornamente
de
fructe.
diluant, -ă
Parte de vorbire:
I. s.m., II. adj.
Etimologie: (fr. diluant)
1.
I.
substanță
care
are
proprietatea
de
a
dilua.
2.
lichid
adăugat
la
vopsea
sau
lac
pentru
a
ușura
aplicarea.
3.
II.
care
diluează.
4.
(fig.)
care
atenuează
esențialul.