OK
X
ambușură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. embouchure)
1.
(muz.)
partea
superioară
a
unui
instrument
de
suflat
care
se
pune
în
gură
pentru
a
produce
sunetul;
muștiuc.
enclusură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. enclusure)
1.
împrejmuire
a
terenurilor
agricole
obștești,
în
scopul
transformării
lor
în
pășuni,
în
Anglia,
în
sec.
XV-XVIII.
susura
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. susurrer)
1.
(despre
ape
curgătoare,
frunze)
a
produce
un
susur.
antrostomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antrostomie)
1.
deschidere
chirurgicală
a
unui
antru,
pentru
drenare.
2.
lărgire
operatorie
a
deschiderii
buzelor
pentru
ușurarea
accesului
în
cavitatea
bucală.
cascador, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. cascadeur)
1.
persoană
special
antrenată
care
se
substituie
unui
actor
de
film,
în
scenele
cu
acțiune
periculoasă.
2.
acrobat
care
execută
serii
de
căzături
și
sărituri.
3.
(fam.)
persoană
cu
o
conduită
ușuratică.
cunetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cunette)
1.
rigolă
în
radierul
unui
canal
cu
secțiune
mare
pentru
a
ușura
scurgerea
apelor
cu
debit
mic.
demimondă
Parte de vorbire:
s.f. (franțuzism)
Etimologie: (fr. demi-monde)
1.
mediu
format
în
jurul
femeilor
frivole,
adesea
venale
sau
întreținute
de
bogați.
2.
femeie
cu
purtări
ușuratice;
cochetă,
demimondenă.
deșarjă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décharge)
1.
descărcare.
2.
(fig.)
ușurare.
diluant, -ă
Parte de vorbire:
I. s.m., II. adj.
Etimologie: (fr. diluant)
1.
I.
substanță
care
are
proprietatea
de
a
dilua.
2.
lichid
adăugat
la
vopsea
sau
lac
pentru
a
ușura
aplicarea.
3.
II.
care
diluează.
4.
(fig.)
care
atenuează
esențialul.