Dictionar

diluat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dilua)

1. adj. (despre soluții) puțin concentrat.
2. (fig.; despre stil) dezlânat, prolix.
3. s. n. soluție căreia i s-a micșorat concentrația prin adăugare de solvent.
 

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
 

albuminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albumineux)

1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
 

barbotină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbotine)

1. pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele și toartele pe obiectele de ceramică.
2. decorație cu o asemenea pastă pe porțelan sau pe faianță.
 

cobbler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cobbler)

1. băutură răcoritoare pe bază de vin și alte băuturi alcoolice diluate, cu gheață și ornamente de fructe.
 

diluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilution)

1. raportul dintre un solvent și cantitatea de soluție în care este diluat.
 

encaustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. encuastique, lat. encaustica, gr. enkaustike)

1. adj. care ține de encaustică, specific encausticii.
2. s. f. (ant.) procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită.
3. s. m. preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci.
4. pictor în encaustică.