Rezultate secundare (Cale.):
Bazilicale
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilicorum libri)
1. colecţie de legi juridice publicate de unii împăraţi bizantini.
Caledonian, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calédonien)
1. adj., s. n. (din) etajul inferior al devonianului.
2. adj. orogeneză ~ă = ansamblu de mişcări orogenice de cutare a scoarţei terestre la sfârşitul silurianului, afectând Scoţia şi Scandinavia.
Calefacţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caléfaction)
1. împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid şi suprafaţa unui metal încălzit pe care cade picătura.
Caleidoscop
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kaléidoscope)
1. cilindru opac în care sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel încât mici obiecte colorate, în interior, formează o infinitate de desene simetrice.
2. (fig.) operă, rubrică care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte.
Caleidoscopic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. kaleidoskopisch)
1. cu un aspect, un conţinut variat.
Calendar
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calendarium)
1. sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activităţi prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.
Abduce
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)
1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.
Aberaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Abord
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abord)
1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.
Acoladă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Acompania
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accompagner)
1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale.
Acompaniator, -oare
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)
1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.