OK
X
perceptiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. perceptif)
1.
referitor
la
facultatea
de
a
percepe;
care
(poate)
percepe.
concretism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (concret + -ism)
1.
caracter
concret.
2.
tendință
în
demersul
ideativ
și
în
comportament
de
a
lega
totul
la
nivelul
perceptiv.
3.
concepție
potrivit
căreia
substratul
ultim
al
lumii
sunt
lucrurile
concrete,
materiale;
reism.
paropsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. paropsie)
1.
(med.)
tulburare
a
percepției
vizuale
constând
în
modificarea
distanței
dintre
obiect
și
bolnav;
nerecunoașterea
perceptivă
a
direcțiilor,
distanțelor,
dimensiunilor,
în
funcționarea
vizuală.
perceptual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. perceptuel)
1.
(filosofie)
în
legătură
cu
un
mod
concret
de
gândire,
direcționat
de
percepție,
spre
deosebire
de
modul
de
gândire
abstract
sau
conceptual.
2.
referitor
la
percepție;
perceptiv,
percepțional.
postimagine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (post1- + imagine)
1.
imagine
senzorială
care
se
menține
și
după
ieșirea
obiectului
din
câmpul
perceptiv.
teleguozis
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. telegnosis)
1.
cunoaștere
a
evenimentelor
îndepărtate
ca
timp
sau
spațiu
pe
alte
căi
decât
cele
perceptive
și
intelectuale.