Dictionar

puiuluc

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (pui + -uluț)

1. diminutiv al lui pui; pui (mic); puișor.
 

puiuluț

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (pui + -uluț)

1. diminutiv al lui pui; pui (mic); puișor.