OK
X
corsetier, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. corsetier)
1.
persoană
care
confecționează,
care
vinde
corsete.
2.
(înv.)
corsetar.
corsetieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. corsetière)
1.
lucrătoare
care
confecționează
corsete.