Dictionar

corsetier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. corsetier)

1. persoană care confecționează, care vinde corsete.
2. (înv.) corsetar.
 

corsetieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corsetière)

1. lucrătoare care confecționează corsete.