Dictionar

rinoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinoscope)

1. instrument, cu o oglindă, folosit în rinoscopie.
 

rinoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinoscopie)

1. examinare a foselor nazale cu ajutorul rinoscopului.
 

rinoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinoscope)

1. instrument, cu o oglindă, folosit în rinoscopie.
 

rinoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinoscopie)

1. examinare a foselor nazale cu ajutorul rinoscopului.