autogravură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (germ. Autogravüre)
Etimologie: (germ. Autogravüre)
1. (poligrafie) procedeu tipografic în care motivul imaginii sau textului din forma de imprimat este conceput ca un model cadrilat (grilă); imprimare produsă prin această metodă; velografie.