OK
X
imprimat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imprimé)
1.
hârtie
pe
care
s-a
imprimat
ceva;
formular
pentru
scrierea
actelor
oficiale.
2.
(pl.)
tipărituri.
imprimatur
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., fr. imprimatur)
1.
formulă
prin
care
cenzura
bisericii
catolice
aproba
tipărirea
unei
cărți.
2.
autorizație
indicând
„bunul
de
tipar”
pe
o
corectură.
aerogramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérogramme)
1.
scrisoare
pe
un
imprimat
special,
expediată
cu
poșta
aeriană;
imprimatul
însuși.
2.
diagramă
aerologică
prin
repartiția
verticală
în
atmosferă
a
presiunii,
temperaturii
etc.
aldin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. aldino)
1.
adj.,
s.
f.
(caracter
de
literă
tipografică)
cu
floarea
dreaptă,
dar
cu
conturul
mai
plin;
gras.
2.
s.
n.
text
imprimat
cu
asemenea
caractere.
anagliptic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anaglyptique)
1.
imprimat
în
relief
(pentru
nevăzători);
anaglific.
autogravură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Autogravüre)
1.
(poligrafie)
procedeu
tipografic
în
care
motivul
imaginii
sau
textului
din
forma
de
imprimat
este
conceput
ca
un
model
cadrilat
(grilă);
imprimare
produsă
prin
această
metodă;
velografie.
bandă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)
1.
fâșie
îngustă
și
lungă
cu
care
se
leagă,
se
înfășoară
ceva.
2.
parte
lungă
și
îngustă
a
unei
suprafețe.
3.
fir
de
circulație
pe
o
stradă
sau
șosea.
4.
(anat.)
fâșie
de
țesut
care
unește
două
organe.
5.
parte
a
cromozomului,
clar
diferențiată,
de
culoare
mai
închisă
sau
mai
deschisă.
6.
~
magnetică
=
fâșie
pentru
înregistrarea
magnetică
a
semnalelor
electrice;
~
de
magnetofon
=
fâșie
îngustă
de
material
flexibil,
cu
un
strat
fin
de
substanță
feromagnetică,
pentru
înregistrarea
și
reproducerea
sunetelor
cu
magnetofonul;
~
etalon
=
bandă
magnetică
cu
înregistrări
speciale
pentru
reglarea
sau
verificarea
parametrilor
unui
magnetofon
ori
magnetoscop;
~
rulantă
=
fâșie
îngustă,
continuă
(de
cauciuc)
care
servește
la
transportul
în
plan
orizontal
al
unor
materiale
sau
piese;
~
de
imagini
=
peliculă
cinematografică;
~
sonoră
=
peliculă
cinematografică
de
înregistrat
sunetul.
7.
(spațiu
neimprimat)
între
două
sau
mai
multe
mărci
poștale;
ștraif.
8.
margine
elastică
de
la
masa
de
biliard.
9.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
drept
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
stâng
de
jos.
10.
în
~
=
(despre
figuri)
așezat
în
diagonala
scutului.
11.
grup
de
frecvențe
învecinate
sau
apropiate
care
fac
parte
din
spectrul
unei
radiații
sonore
sau
electromagnetice.
12.
înclinare
a
unei
nave
pe
un
bord
sub
efectul
vântului
sau
când
încărcătura
este
greșit
repartizată.
batic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. batik)
1.
țesătură
colorată
și
imprimată.
2.
basma.