candel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kandel/zucker/)

1. zahăr cristalizat în prisme transparente.

candelă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., lat. candela)

1. unitate de măsură a intensității luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm² de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei.

candelabru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candélabre, lat. candelabrum)

1. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan.

candid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. candide, lat. candidus)

1. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent.

candid, alb lucitor, curat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT candidas
2. FR blanc pur
3. EN pure white; shining-white
4. DE reinweiß; glänzend weiß
5. RU белоснежный; чисто-белый
6. HU tiszta fehér

candida 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (candidat)

1. a se prezenta la un concurs pentru a ocupa un post, o funcție.
2. a fi propus, a-și pune candidatura în alegeri.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

absolvi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învățământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.

actualmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. actuellement)

1. în circumstanțele actuale, chiar în momentul în care vorbim, când acționăm; în prezent; acum.

acuzatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accusatorial)

1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.