Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

acetabulectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acetabulectomy)

1. (med.) excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.
 

acetabuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavității articulare a osului iliac.
 

adenotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: fr. adénotomie)

1. îndepărtare chirurgicală a unei glande, a unui ganglion.
 

aloplastică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Alloplastik)

1. (med.) procedură chirurgicală efectuată pentru a înlocui și repara defectele din organism cu ajutorul unor materiale sintetice; aloplastie.
 

aloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alloplastie)

1. operație chirurgicală de înlocuire a țesuturilor cu ajutorul unor materiale străine; aloplastică.