Dictionar

bibliografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliographie)

1. ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea și răspândirea publicațiilor.
2. listă a scrierilor care se referă la o anumită problemă.
3. material informativ asupra unei probleme.
4. totalitatea operelor unui autor.
5. listă, publicație (periodică) cuprinzând titluri recent apărute.
 

bibliotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)

1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește.
2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților.
3. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.
4. colecție de programe într-o unitate de informatică.
 

cenzor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. censor, fr. censeur)

1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile.
2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența.
3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc.
 

contrarevizie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contre-révision)

1. control suplimentar după controlul obișnuit.
2. a doua revizie a unei tipărituri, în coală.
 

extraeditorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (extra1- + editorial)

1. (despre regimul tipăriturilor) în afara sectorului editorial.
 

imprimat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imprimé)

1. hârtie pe care s-a imprimat ceva; formular pentru scrierea actelor oficiale.
2. (pl.) tipărituri.