OK
X
accidențe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Akzidenzen)
1.
lucrări
tipografice
mărunte
și
variate
(afișe,
invitații,
programe
etc.).
bibliotecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)
1.
colecție
de
cărți,
manuscrise,
publicații
periodice
etc.,
aranjate
și
clasate
într-o
anumită
ordine;
instituție,
local
care
o
adăpostește.
2.
mobilă,
raft,
dulap
pentru
păstrarea
cărților.
3.
nume
dat
unor
colecții
de
tipărituri,
identice
ca
aspect,
care
tratează
teme
dintr-un
domeniu
oarecare.
4.
colecție
de
programe
într-o
unitate
de
informatică.
brigadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brigade, rus. brigada)
1.
formațiune
(stabilă)
de
lucru
format
din
muncitori,
organizată
pentru
anumite
sarcini
de
producție.
2.
formațiune
de
poliție
într-un
anumit
scop,
cu
un
anumit
profil.
3.
~
artistică
=
echipă
de
artiști
amatori
care
prezintă
programe
scurte,
inspirate
din
viața
colectivului
din
care
fac
parte.
4.
echipă
de
specialiști
care
controlează
și
îndrumă
activitatea
unei
instituții,
întreprinderi
etc.
5.
mare
unitate
militară
din
două
sau
trei
regimente
din
aceeași
armă,
mai
mică
decât
divizia.
6.
mare
unitate
navală
din
șase-nouă
nave
mijlocii
(distrugătoare,
submarine)
sau
două-trei
nave
mici
(vedete)
o
~ăzi
internaționale
=
mari
unități
militare
constituite
în
Spania
din
voluntari
de
diferite
naționalități
în
războiul
din
1936-1939.
7.
subunitate
silvică
din
mai
multe
cantoane
(3)
și
supravegheată
de
un
brigadier
(2).
canal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)
1.
albie
artificială
(râu,
fluviu)
destinată
navigației,
irigării
unei
regiuni
etc.
2.
braț
de
mare
între
două
țărmuri
apropiate.
3.
arteră
de
circulație
pe
apă.
4.
conductă
prin
care
se
transportă
apă
sau
alte
lichide.
5.
formație
anatomică
tubulară.
6.
~
rahidian
=
canalul
din
vertebre
care
conține
măduva
spinării.
7.
(bot.)
cavitate
cilindrică
drept
conduct
sau
receptacul.
8.
mijloc
de
transmisiune
unilaterală
a
programelor
sonore
sau
vizuale
destinate
difuzării
publice
(în
televiziune).
9.
cale
de
acces
a
informațiilor
într-un
sistem
electronic
de
calcul.
cosmonaut, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. cosmonaute)
1.
membru
al
echipajului
unui
vehicul
spațial
(*
termen
folosit
de
programele
spațiale
rusești
sau
sovietice);
astronaut.
2.
persoană
care
călătorește
în
cosmos;
astronaut.
denotațională
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dénotationel)
1.
semantică
~ă
=
ramură
a
informaticii
care
studiază
corectitudinea
programelor.