OK
X
conductă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Konduct)
1.
țeavă,
instalație
pentru
transportul
fluidelor.
2.
fir,
cablu
metalic
folosit
la
transportul
și
la
distribuția
energiei
electrice.
conductanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conductance)
1.
mărime
definită
prin
capacitatea
de
conductibilitate
electrică
a
unui
corp
sau
circuit,
inversul
rezistenței.
aeroduct
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. air-duct)
1.
conductă
specială
pentru
introducerea
aerului
în
încăperi,
instalații
subterane
etc.
apometru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (apă + -metru)
1.
aparat,
dispozitiv
destinat
măsurării
volumului
de
apă
care
trece
printr-o
conductă
sau
țeavă;
contor
de
apă.
arteră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. artère)
1.
vas
sangvin
care
duce
sângele
de
la
inimă
la
organe
și
țesuturi.
2.
magistrală
de
circulație.
3.
conductă
hidraulică
magistrală.
4.
linie
electrică
de
alimentare
principală
a
unei
rețele
de
distribuție.
branșament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. branchement)
1.
legătură
între
conducta
de
distribuire
a
apei,
gazului,
electricității
și
instalația
aferentă
a
unei
construcții;
ambranșament.
buclă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boucle)
1.
șuviță
de
păr
răsucită;
cârlionț,
zuluf.
2.
parte
a
ochiului
unui
fir
în
timpul
tricotării.
3.
curbă
la
racordarea
aliniamentelor
unei
serpentine.
4.
cotitură
a
unui
curs
de
apă.
5.
parte
dintr-un
cablu,
dintr-o
conductă
etc.
având
forma
unei
porțiuni
dintr-o
curbă
închisă.
6.
(inform.)
secvență
din
instrucțiunile
unui
program
care
se
execută
de
mai
multe
ori
până
se
satisfac
anumite
condiții.
7.
(cib.)
suită
de
efecte
în
care
ultimul
corespunde
celui
dintâi.
by-pass
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. by-pass)
1.
conductă
care
dublează
o
altă
conductă
principală.
2.
deviere
rutieră
în
caz
de
înfundare
a
unui
drum.
3.
(med.)
operație,
în
caz
de
obliterare
a
unei
artere,
pentru
restabilirea
circulației
sangvine.