aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.

aeroduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. air-duct)

1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalații subterane etc.

afluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affluence, lat. affluentia)

1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare.
2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux.
3. cantitate mare, abundență.

anemolită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémolithe)

1. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane.

armator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)

1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.
2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).