Dictionar

brut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.
2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc.
 

bruto

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. bruto, germ. brutto)

1. cu totul, nescăzând greutatea ambalajului, cheltuielile.
 

tară 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., ngr. tara)

1. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara.