Dictionar

audibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. audibilité)

1. proprietate a sunetelor de a fi percepute de ureche.
2. faptul pentru un sunet, un zgomot sau chiar un cuvânt, de a fi auzit de cineva sau de ceva.
3. (antonim) inaudibilitate.
 

inaudibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. inaudibility)

1. însușirea de a fi inaudibil; faptul de a nu putea fi auzit.
2. (antonim) audibilitate.
 

audibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. audibilité)

1. proprietate a sunetelor de a fi percepute de ureche.
2. faptul pentru un sunet, un zgomot sau chiar un cuvânt, de a fi auzit de cineva sau de ceva.
3. (antonim) inaudibilitate.
 

bel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bel)

1. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate.
 

inaudibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. inaudibility)

1. însușirea de a fi inaudibil; faptul de a nu putea fi auzit.
2. (antonim) audibilitate.