OK
X
autoadeziv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. auto-adhésif)
1.
I.
care
se
lipește
singur;
autocolant.
2.
II.
bandă
care
se
lipește
fără
a
fi
nevoie
să
fie
umezită;
autocolant.
autocolant
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. autocollant)
1.
I.
care
aderă,
se
lipește
pe
o
suprafață
fără
a
fi
umezit;
autoadeziv.
2.
II.
etichetă
care
se
poate
lipi
fără
a
fi
umezită;
autoadeziv.
3.
vinietă
cu
o
față
acoperită
cu
o
substanță
adezivă;
autoadeziv.