vinietă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. vignette)
Etimologie: (fr. vignette)
1. gravură mică, desen care se pune ca ornament la începutul ori la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu în tipografie pentru ornamentație.
2. adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit.