Dictionar

calicenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (calic + -enie)

1. sărăcie (extremă), mizerie; calicie.
2. caracterul de a fi zgârcit; zgârcenie; avariție, calicie.
 

cvatuor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quatuor, cf. lat. quatuor, patru)

1. compoziție pentru patru părți vocalice sau instrumentale.
 

rotacism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhotacisme)

1. fenomen fonetic, constând în transformarea unei consoane intervocalice în r; (în limba română) transformarea în r a lui n intervocalic în cuvinte moștenite din latină.
 

xantogenare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după germ. Xanthogenieren)

1. (chimie) transformare a alcalicelulozei în xantogenat de celuloză; sulfidare.
 

acetabuliform; caliciform; cupuliform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acetabuliformis; acetabulosus; caliciformis; cupuliformis; caliculatus
2. FR acetabuliforme; caliciforme; cupuliforme; forme de calice
3. EN acetabuliform; goblet-shaped; saucer-shaped; calycular; calyciform; cupular; cyathiform
4. DE becherförmig; napfförmig; schalenförmig; kelchig; kelchförmig; kelchartig
5. RU блюдчaтый; уксусницеобрaзный; плюсковидный; бокaльчaтый
6. HU serleg alakú, kehelyszerű, kupaszerű
 

cupă; pocal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cyathus; cupulus; calix
2. FR coupe; calice
3. EN cup; calix; goblet
4. DE Becher; Kelch
5. RU бокaл; плюскa
6. HU kupa, serleg, kehely
 

zgârcenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (zgârci + -enie)

1. însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie.
2. pasiune de a aduna bani, bogății prin diferite privațiuni, prin economii exagerate etc.
3. (loc. adv.) cu ~ = (exagerat de) economic; în cantitate mică; fără a exagera (în minus sau în plus); cumpătat.
4. (anton.) galantomie, mărinimie.