Dictionar

complăcea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. complaire)

1. refl. a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva.
 

dolorist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. doloriste)

1. (și s.m.f.) (adept) al dolorismului.
2. care se referă la dolorism; care se complace în durere.
 

farniente

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. /il dolce/ far niente)

1. levitație, trândăvie.
2. dolce ~ = atitudinea de a se complace în trândăvie; plăcută trândăvie.
 

politicard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. politicard)

1. cel care face o politică personală lipsită de valoare și se complace în intrigi; adept al unei politici neprincipiale.
 

leniv, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (slav. лѣнивъ)

1. (persoană) căreia îi lipsește dorința sau plăcerea de a munci, de a fi activ și care se complace în inactivitate; leneș.
2. (anton.) harnic, muncitor, sârguincios, silitor.