OK
X
consemnativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după it. consegnativo)
1.
cu
caracter
de
consemnare.
conspect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt)
1.
privire
generală
asupra
unei
probleme,
lucrări
etc.,
materializată
într-o
consemnare
sistematică.
2.
rezumat.
specificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (specifica)
1.
acțiunea
de
a
specifica
și
rezultatul
ei;
relatare,
mențiune,
specificație.
2.
aducere
la
cunoștință
(verbal
sau
în
scris)
în
mod
clar
și
precis;
menționare,
precizare.
3.
reținere
a
unui
fapt,
a
unui
eveniment
etc.
prin
scris;
consemnare,
înregistrare,
(înv.)
scriptură.
4.
(concret.)
ceea
ce
specifică
cineva;
indicație,
însemnare.
5.
(var.)
(înv.)
spețificare.