Dictionar

acronie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acron/ic/ + -ie)

1. lipsă de concordanță între timpul real al evenimentelor și cronologia ideală a narării lor.
 

anacronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anachronique)

1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.
2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.
3. (antonim) modern.
 

anacronie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (an1- + acronie)

1. discordanță între timpul real al desfășurării evenimentelor și cronologia ideală a narării lor.
 

cronologiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cronolog[ic] + -iza)

1. a clasa în funcție de dată, în ordine cronologică sau în ordinea succesiunii în timp; a stabili cronologia.