Dictionar

depozita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. depositare)

1. tr. a pune (ceva) în depozit.
2. a depune, a încredința (un lucru) pentru a fi păstrat.
3. refl. a se sedimenta.
 

depozitar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépositaire)

1. cel care primește ceva în depozit (2).
 

adipocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adipocyte)

1. (biol.) celulă prezentă în țesutul adipos, specializată în depozitarea grăsimilor; celulă adipoasă.
 

aerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aération)

1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.
 

amforă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphore, lat. amphora)

1. vas antic grecesc, de obicei de pământ ars, de formă ovoidă, cu două mânere și gât alungit, folosit pentru depozitarea și transportul lichidelor sau cerealelor.
 

arhivoeconomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( arhivă + economie)

1. ramură a arhivisticii care cercetează și stabilește condițiile optime de depozitare și conservare a documentelor.
 

armoar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. armoire)

1. dulap înalt închis cu una sau două uși și destinat depozitării lenjeriei, hainelor sau altor obiecte; șifonier.
 

balota (1)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (balot + -a)

1. a strânge în baloturi (în vederea transportării, depozitării et cetera); a împacheta, a ambala.