disperat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (cf. fr. désespéré)
Etimologie: (cf. fr. désespéré)
1. care și-a pierdut orice speranță; ajuns la disperare; deznădăjduit.
2. care provoacă disperare; care exprimă, care dovedesc disperare.
3. (var.) desperat.
4. (antonime) confient, încrezător, optimist.