OK
X
alegrețe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. allegrezza, fr. allégresse)
1.
vioiciune,
sprinteneală
(a
tonului,
a
exprimării).
baroc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)
1.
stil
~
(și
s.
n.)
=
stil
în
arhitectură,
pictură,
literatură,
muzică,
predominant
între
sfârșitul
Renașterii
și
mijlocul
sec.
XVIII,
care
cultivă
libertatea
și
monumentalitatea
formelor,
ornamentația
excesivă,
inventivitatea
și
fantezia
exprimării.
2.
stil
de
la
sfârșitul
perioadelor
clasice,
în
care
forma
se
dezvoltă
în
dauna
conținutului.
3.
(fig.)
exagerat;
bizar,
extravagant.
plasticitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. plasticité)
1.
proprietate
a
unui
material
de
a
fi
plastic2.
2.
(tehn.)
teoria
~tății
=
disciplină
care
studiază
repartiția
tensiunilor
și
a
deformațiilor
dintr-un
corp
supus
modificărilor
plastice.
3.
vioiciune,
expresivitate
puternică
a
stilului,
a
exprimării
etc.
prețiozitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. préciosité)
1.
stil
căutat,
artificial,
afectat;
faptul
de
a
fi
prețios;
afectare,
înfumurare.
2.
cultivare
excesivă
a
exprimării
rafinate,
grațioase,
sofisticate
sau
pedante.
3.
tendință
către
rafinament
în
expresie
și
purtări
adoptată
în
anumite
saloane
ale
Franței
sec.
XVII.
4.
(înv.)
prețiosism.
retoric, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)
1.
adj.
care
aparține
retoricii;
de
retor.
2.
(peior.;
despre
stil)
afectat,
emfatic.
3.
s.
f.
arta
exprimării
alese,
utilizată
în
scopul
convingerii
unui
auditoriu;
oratorie,
elocvență.
4.
figură
(de)
~ă
=
formă
de
exprimare,
întorsătură
de
frază
care
înfrumusețează
stilul,
dându-i
mai
multă
plasticitate
și
vigoare.
5.
(peior.)
declarație
emfatică;
afectare.