Dictionar

inadmisibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inadmissible)

1. care nu poate fi admis, trecut cu vederea.
 

inadmisibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inadmissibilité)

1. caracterul a ceea ce nu poate fi admis; caracterul a ceea ce este inadmisibil; neadmisibilitate.
2. (antonim) admisibilitate.
 

admisibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. admissible)

1. care poate fi admis; acceptabil.
2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.
3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.
 

admisibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. admissibilité)

1. faptul și calitatea de a fi admisibil; posibilitatea de a fi admis.
2. (antonime) inadmisibilitate, neadmisibilitate.
 

exclus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (exclude)

1. adj. înlăturat, eliminat, dat afară.
2. adv. inadmisibil.
 

impermisibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. impermissible)

1. inadmisibil, (de) nepermis.
 

inadmisibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inadmissibilité)

1. caracterul a ceea ce nu poate fi admis; caracterul a ceea ce este inadmisibil; neadmisibilitate.
2. (antonim) admisibilitate.
 

intolerabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intolérable, lat. intolerabilis)

1. de neîngăduit; inadmisibil.