OK
X
incita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. inciter, lat. incitare)
1.
a
ațâța,
a
provoca,
a
instiga
la.
2.
a
provoca
un
interes
viu,
stimulativ.
incitabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incitable)
1.
care
poate
fi
incitat.
incitabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incitabilité)
1.
stare
de
incitare;
însușirea
a
ceea
ce
este
incitabil.
incitant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incitant)
1.
care
incită,
care
provoacă
un
viu
interes;
incitativ.
incitație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incitation, lat. incitatio)
1.
incitare.
incitativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incitatif)
1.
care
incită
la
ceva,
care
stimulează;
incitant.
2.
(finanțe)
finanțare
~ă
=
utilizarea
fondurilor
publice
sau
private
pentru
a
ghida
comportamentul
agenților
economici
și
sociali.
3.
(antonim)
disuasiv.
incitator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incitateur)
1.
(cel)
care
incită;
instigator.
incitabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incitable)
1.
care
poate
fi
incitat.
incitabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incitabilité)
1.
stare
de
incitare;
însușirea
a
ceea
ce
este
incitabil.
incitant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incitant)
1.
care
incită,
care
provoacă
un
viu
interes;
incitativ.
incitativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incitatif)
1.
care
incită
la
ceva,
care
stimulează;
incitant.
2.
(finanțe)
finanțare
~ă
=
utilizarea
fondurilor
publice
sau
private
pentru
a
ghida
comportamentul
agenților
economici
și
sociali.
3.
(antonim)
disuasiv.
incitator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incitateur)
1.
(cel)
care
incită;
instigator.
incitație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incitation, lat. incitatio)
1.
incitare.