OK
X
locular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. loculaire)
1.
împărțit
în
mai
mulți
loculi
(2);
închis
în
alveole.
multilocular
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
multilocularis;
multiloculatus;
plurilocularis
2.
FR
multiloculaire
3.
EN
multilocular
4.
DE
vielfächerig;
mehrfächerig
5.
RU
мноrоrнёздный
6.
HU
sokrekeszes,
soküregű
unilocular
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
unilocularis;
uniloculatus
2.
FR
uniloculaire
3.
EN
unilocular;
one-chambered
4.
DE
einfächerig;
unilokulär
5.
RU
одноrнездный
6.
HU
együregű,
egyrekeszes
deflocula
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. défloculer)
1.
(chimie)
a
separa
flocoanele
asociate
ale
unui
coloid;
a
efectua
o
defloculare.
2.
(antonim)
a
flocula.
floculant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. floculant)
1.
(agent)
care
provoacă
flocularea.
floculație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. floculation)
1.
acțiunea
de
a
flocula;
floculare.
2.
proces
prin
care
particulele
mici
dintr-un
lichid
se
unesc
pentru
a
forma
mase
mai
mari,
aglomerate,
numite
flocoane.
multilocular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. multilocular, fr. multiloculaire)
1.
(despre
ovare,
fructe)
împărțit
într-un
număr
mare
de
loje;
plurilocular.
plurilocular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pluriloculaire)
1.
(despre
ovare,
fructe)
cu
mai
multe
loje,
care
conține
mai
multe
loje;
multilocular.
bilocular; bicompartimentat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
bilocellatus;
bilocularis;
biloculatus
2.
FR
bilocellé;
biloculaire;
à
deux
loges
3.
EN
bilocellate;
bilocular;
biloculate;
two-celled
4.
DE
zweihöhlig;
zweifächerig
5.
RU
двуrнёздный
6.
HU
kétüregű,
kétrekeszes,
kétkamrás