maselotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. masselotte)

1. exces de metal lăsat la partea superioară a unui lingou sau pe părțile masive ale pieselor turnate.

maselotieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. masselottière)

1. partea superioară a unei lingotiere, în care se formează maselota.

maser

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. maser)

1. generator cuantic pentru producerea și amplificarea microundelor electromagnetice, bazat pe principiul laserului.
2. proces de producere și amplificare a microundelor.

maseter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. masséter, gr. maseter)

1. (mușchi) elevator al maxilarului inferior.

maseză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. masseuse)

1. femeie care practică masajul.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

adresabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.
2. calitatea de a se adresa unei mase largi.
3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.
4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.
5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

aerofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophobie)

1. teamă patologică de mișcarea maselor de aer.

alofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. allophane)

1. argilă coloidală, amestec de silicați de aluminiu hidratați, care mărește plasticitatea maselor ceramice.