aglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre orașe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

arcadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcade)

1. element de arhitectură dintr-un arc și din elementele care îl susțin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porțiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părțile unei șei, sub formă de punți arcuite.

artromer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. arthromere)

1. (biol.) fiecare dintre părțile unui organism articulat.

autotopoagnozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotopoagnosie)

1. tulburare a imaginii despre propriul corp, caracterizată prin incapacitatea de a localiza părțile acestuia.

barter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. barter)

1. acord, în practica comercială, prin care părțile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale.