algebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algèbre, lat. algebra)

1. ramură a matematicii care studiază generalizările operațiilor aritmetice.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

aritmetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)

1. adj. referitor la aritmetică.
2. adv. prin procedee aritmetice.
3. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele și operațiile ce se pot face cu acestea.

aritmetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. arithméticien)

1. specialist în aritmetică, parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi și raționale.

axiomatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. axiomatique)

1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.
2. metodă ~ă = metodă științifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziții (teoreme).
3. s. f. disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii și a utilizării corecte a deducției în științe; timologie.

biomatematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biomathématique, engl. biomatematics)

1. adj. referitor la biomatematică.
2. s. f. domeniu bazat pe aplicarea principiilor matematicii în biologie.