abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.

acidoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidose)

1. (med.) condiție caracterizată prin creșterea acidității sângelui, urinei.
2. boală a plantelor datorată creșterii acidității din sol.

acranie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acranie)

1. monstruozitate caracterizată prin lipsa craniului.

acromegal, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. acromégale)

1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).
2. II. persoană atinsă de acromegalie.

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.