abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

ambidextru, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. ambidextre)

1. (cel) care se folosește cu aceeași dexteritate la ambele mâini.

AMFI- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. amphi- „în mijloc, împrejur”)

1. „în două feluri, din ambele părți, dublu”.

amfigam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigame)

1. (biol.) care prezintă amfigamie.
2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.
3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.
4. (var.) amfigamic.
5. (antonim) agam.

amfigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigène)

1. cu origine dublă.
2. (despre organe vegetale) cu creștere la ambele extremități.

amfiprostil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiprostyle)

1. templu antic cu portice pe ambele laturi frontale.