lăsătură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (lăsa + -ătură)
Etimologie: (lăsa + -ătură)
1. vale puțin adâncă, formată între două ridicături de teren; adâncitură de teren, de întindere mare; depresiune.
2. (pop.) obiect care atârnă.
3. (anton.) ridicătură.